Trei cărți de poezii pe care nu trebuie să le ratezi

Am ales să vorbesc în acest articol despre poezia tânără a României. V-ați întrebat dacă se mai scriu poeme? Ei bine, da, se mai scriu, și încă bune. Mai sunt mulți tineri care țin bine ridicat steagul versurilor și ar face orice ca să rămână în picioare. Am ales, după cum spuneam, patru poeți tineri, promițători, care aspiră mai mult sau mai puțin la premii.

obiecte umane de Teodor Dună
Cartea face parte dintr-o tematică mulțumitoare în literatura noastră contemporană, impresionând mai mult prin coerența întregului. Nu este o selecție de poeme pur și simplu, ci o colecție de texte în care se dezvoltă scenarii sau se reprezintă un întreg. Această lume, de aici, nu interesează prin latura sa exotică, ci prin acele întâmplări cu lumea în care încă trăim.

Eschiva de Vlad Drăgoi
„Are cartea mea Eschiva ceva din percutanța unei scene din filmul filmului Janosik, spunea autorul.
Volumul său pare, mai degrabă, un exercițiu de (i)moralitate. Titlul din poezia care dă și titlul cărții este lăsat să alunece «spre vulcanita piriu», iar limbajul în care sunt împăturite cuvintele se mulează ca o mănușă pe o palmă netedă. În afara onestității și riscul pe care și-l asumă asupra unui anumit tip de discurs ce ar putea să atragă critici, Vlad reușește să dribleze emoțiile începutului de volum spre un discurs clar, care aduce părți bune dintr-o inimă mare pe tavă.

Cadrul 25 de Ana Donțu
Avem de-a face cu o tânără din Republica Moldova, dar o considerăm de-a noastră. Pe Ana am cunoscut-o, ca și pe ceilalți, de altfel, la Gala Tinerilor Scriitori din acest an și mare mi-a fost uimirea să văd că este câștigătoarea cărții de poezie pentru debut. Volumul ei, Cadrul 25, este unul promițător pentru că poezia noastră, foarte tânără, rămâne încă ofertantă și consistentă. Eul liric din volum își asumă un rol important în această generație care n-a respirat foarte mult aerul erei comuniste, ci, mai degrabă, și-a clădit copilăria direct în libertatea de după anii ‘90.