În „Alteță Regală”, familia Grimmberg este stăpână peste un
ducat cu un milion de locuitori, înconjurat de păduri, supus unui stres continuu,
căci finanțele se află într-un declin perpetuu, castelele se degradează văzând
cu ochii, iar bărbații de stat nu se înțeleg asupra măsurilor ce-ar trebui
luate. Într-un moment cheie, când toată lumea nu mai speră la o schimbare, marea
ducesă Dorothea dă naștere unui al doilea prinț, Klaus Heinrich, care are „o
mână sfrijită“. De aici romanul se împarte în mai multe segmente alegorice, ce
oferă considerații despre identitate, educație, societate. Fericirea lui Klaus
Heinrich va deveni, în aceeași măsură, și o fericire obștească, atunci când el
își va găsi marea dragoste și va împlini profeția sub semnul căreia i-a fost
pusă venirea pe lume.
