„O undiță pentru bunicul meu” este un volumul apărut în
2001, în limba chineză, care conține 6 proze scurte de dimensiuni variabile, unele
extrem de simple, iar altele mai complicate, bazate pe trăirile zilnice ale
unor personaje obișnuite din China.
În „Templul Desăvârșitei Compasiuni” este vorba de un
cuplu tânăr care pleacă în luna de miere, ocazie ce îi aduce la un templu
cunoscut. Acolo, ei întâlnesc un bărbat la prima vedere dur, dar care până la
urmă se dovedește un om bun, care are o dorință arzătoare: să înfieze un copil
și să îi facă acestuia toate poftele.
„În parc” este vorba despre foste relații și actuale
iubiri, îndată ce între cei doi adulți care se reîntâlnesc după mulți ani,
există numai apropouri. Se pare că cei doi încep să povestească despre trecutul
lor, dar și despre prezent, însă regretele domină vocile lor.
„Accidentul” este un text în care Gao Xingjian subliniază interesul
mulțimii asupra oricărui fapt din public; statul acolo doar pentru a discuta pe
seama lui.
„Crampe” este scris sub bagheta imaginației și arată pur
și simplu ce șansă are fiecare om odată cu viața pe care o are zi de zi. Aproape
să piară înecat, un bărbat descoperă că nu este ajutat de nimeni în timp ce
câteva crampe aproape că îl seacă de puteri.
Proza „Clipe”, arată bogata imaginație a autorului.
Câteva trăiri în interior, care nu ar fi putut niciodată să se împlinească.
Cel mai frumos text este cel care dă numele volumului, „O
undiță pentru bunicul meu”. Personajul principal pleacă de la dorința de a-i
cumpăra bunicului său o undiță, chiar dacă anii au trecut, el a devenit adult,
locurile nu mai sunt la fel și nici lacul nu mai există, iar bunicul este o
simplă amintire. De la această dorință, pornește o frumoasă descriere a
copilăriei, a adolescenței, a casei părintești, a locurilor natale, a
bunicului, terminată repede într-un vis.
