Am căutat în
ultimele zile câteva cărți dedicate religiei, ținând cont că suntem în pragul
unei mari sărbători. Nu mi-a fost greu să găsesc, sunt la tot pasul cărți care
mai de care pline de învățături, dar asta nu înseamnă că toate sunt și
adevărate. Iată ce vă propun eu:
1. Osho – Credință, îndoială și fanatism
Învățăturile lui Osho, poate cel mai cunoscut lider
spiritual al secolului trecut, dă peste cap toate formele de gândire, dând
naștere la o continuă întrebare despre certitudini și procese de conștientizare
de sine.
Aceste cărți din seria „Osho” aduc extrase din răspunsurile
lui Osho date discipolilor săi ținând cont de cele mai importante probleme pe
care și le pun oamenii interesați de știința transformării de sine și de o spiritualitate
adaptată la provocările cotidiene ale vieții contemporane.
2. Împărăția Cerurilor de Emmanuel Carrère
Romanul spune povestea începuturilor creștinismului și a modului în care acesta s-a răspândit pe întreg globul. Cartea poate fi numită atât o meditație asupra istoriei și religiei, dar și o confensare a autorului.
Începând cu propria experiență religioasă, Carrère își imaginează, cu abilitatea unui detectiv, începuturile creștinismului, ținând sub lupa sa parcursul și cuvintele apostolilor Luca și Pavel. Mai mult, în strădania sa, încearcă să înțeleagă de ce credința continuă să aibă o putere atât de mare de două mii de ani încoace.
3. Cea mai lungă săptămână de Nick Page
Ținând cont de istorie, moartea lui Iisus a fost un
eveniment fără prea mare însemnătate, o simplă execuție în Iudeea, o părticică
de pământ cu iz roman. În această carte vedem că toate acestea, răstignirea și
evenimentele din acele zile aveau să schimbe lumea din temelii, până în zilele
noastre. Ultima săptămână trăită de Iisus pe pământ a fost, probabil, cea mai
importantă săptămână din întreaga istorie a omenirii. Cartea de față arată cu
lux de amănuntul, fiecare zi, fiecare oră, ultimele, de la intrarea triumfală a
Lui în Ierusalim, duminică, până la Înviere. Sunt prezentate mărturiile
apostolilor din Evanghelii, dovezi istorice și descoperiri arheologice.
Îmbinându-le într-o narațiune alertă și obiectivă, Nick Page (nume destinat, de
scriitor) ne aduce în fața ochilor Ierusalimul acelor vremuri, cu obiceiurile,
oamenii, chiar și mirosurile sale, surprins în Săptămâna Sfântă de dinaintea
Paștelui. Nu este o carte mângâiată de ficțiune, ci de istorie adevărată, cu
personaje reale și fapte care au avut loc.
4. Chipul neștiut al lui Iisus de Mariano Fernandez Urresti
În această carte, Mariano Fernández Urresti ne invită să
redescoperim, chiar dacă multe dintre teorii sunt controversate,
momentele-cheie din viața Celui care a marcat istoria umanității. O surprinzătoare
cercetare istorică aprofundează trei aspecte importante din viața celui care a
fost Iisus din Nazaret: anii petrecuți în Egipt, presupusa origine eseniană,
enigma morții Sale
și a mormântului despre care unii susțin că s-ar afla într-un sat din Pirineii
francezi.
Teorii secrete, tulburătoare, prezentate într-o fascinantă investigație care va dezvălui o altă perspectivă asupra vieții Mântuitorului.
Teorii secrete, tulburătoare, prezentate într-o fascinantă investigație care va dezvălui o altă perspectivă asupra vieții Mântuitorului.
5. Istoria Diavolului de Paul Carus
Mulți spun că răul a fost personificat, că el nu există la
prima vedere, dar cu cât ne aprofundăm în studii, cu atât mai mai mult observăm
fascinanta lume a sa. La începuturi, Răul era întruchiparea a tot ce însemna
urât, dezgustător, dar, cu timpul, s-a transformat în malefic. El simbolizează
ura, distrugerea, reprezentând rivalul existenței, al adevărului, al
Divinității. Diavolul este răzvrătitul universului, solitarul din imperiul negru,
piaza-rea, abaterea de la regulă, hoțul de suflete, pângăritorul, întâmplarea
neprevazută ce nu cunoaște legea; el este copia după original, tot ceea ce
maltratează în lumea fizică hotărârile lui Dumnezeu, care impune un gen clar de
conduită. Tot Diavolul rupe monotonia care ar putea să inunde sferele
universale dacă fiecare atom, în perfecțiunea lui subconștientă și cu o pioasă
supunere ar urma orbește un curs în mare prestabilit.
La întrebarea: „De ce Dumnezeu nu îl ucide pe Lucifer?” nu
poate răspunde decât Primul, noi suntem prea mici.