Țara din Europa cu cel mai interesant alfabet

Alfabetul român a devenit, conform unor cercetători britanici, cel mai interesant alfabet. Alcătuită din litere ce provin din alfabetul latin, până în jurul anul 1860, limba română era scrisă cu un alfabet ce conținea litere chirilice, ca mai târziu să se folosească un alfabet de tranziție.

Alfabetul român este alcătuit din 31 de litere, a căror  ordine este următoarea:


litera – a, A (a)
litera – i, I (i)
litera – r, R (re)
litera – ă, Ă (ă)
litera – î, Î (î din i)
litera -s, S (se)
litera – â, Â (î din a)
litera – j, J (je)
litera – ș, Ș (șe)
litera – b, B, (be)
litera – k, K (ca)
litera – t, T (te)
litera – c, C (ce)
litera – l, L (le)
litera – ț, Ț (țe)
litera – d, D (de)
litera – m, M (me)
litera – u, U (u)
litera – e, E (e)
litera – n, N (ne)
litera – v, V (ve)
litera – f, F (fe)
litera – o, O (o)
litera – w, W (dublu ve)
litera – g, G (ghe)
litera – p, P (pe)
litera – x, X (ics)
litera – h, H (he)
litera – q, Q (kü sau chǐu)
litera – y, Y (i grec)


litera – z, Z (ze)

Literele mari (majusculele) din alfabetul român corespunzătoare lui ă, â, î, ș, ț se scriu și ele cu semnele caracteristice Ă, Â, Î, Ș, Ț.

În abrevieri și simboluri, unele litere au variante de citire consacrate în uz, de obicei după model străin: f (ef), g (ge), h (haș), l (el), m (em), n (en), r (er), s (es), z (zet).

Scrierea în limba română mai folosește, în redarea unor nume propii străine și a unor cuvinte noi neadaptate, litere cu diverse diacritice: ä, ć, ö, ř ș.a.

Pronunțarea și scrierea literelor din alfabetul român

În general, scrierea noastră notează fiecare sunet printr-o literă sau mai rar un grup de litere. Uneori însă același sunet este redat prin litere diferite, aceeași literă redă sunete diferite, un grup de litere poate reda un singur sunet sau o singură literă poate reda un grup de sunete, de exemplu:
– literele â și î din alfabetul român redau acceași vocală, [î]blând, rând, coborî, înger, neînțeles etc, însă poziționarea literei determină scrierea în cuvântul respectiv a lui â sau î;
– litera k și grupul de litere ch din alfabetul român când sunt urmate de e sau i, redau aceeași consoană, [ǩ]: chel, chimie, kenyan, kilometru etc.;
– litera x și grupul de litere cs din alfabetul român redau același grup de sunete, [cs]: expediție, ticsit etc.;
– literele c și g din alfabetul român când sunt urmate de e sau i, redau consoanele africate [č] și [ğ]: cer, cine, ger, gintă etc., iar când sunt urmate de a, ă, â, o, u sau de o consoană, precum și la sfârșit de cuvânt, redau consoanele [k] și [g]: cap, clasă, cuc, gând, greu, mag etc.;
– grupurile de litere din alfabetul român – ch și gh (urmate de e, i) redau câte un singur sunet [ǩ] și [ģ]: chem, chimir, ghem, ghindă etc.;
– litera x din alfabet redă un grup de sunete, fie [cs]: exclus, explozie etc., fie [gz]: examen, exemplu etc. În acest caz scrierea cuvântului fiind aceeași, însă pronunția fiind diferită;

Scrierea în limba română este în mare parte o scriere fonetică – asociind câte un fonem fiecărei literă din alfabetul român în mare parte. Spre deosebire de alte limbi, limba română este relativ ușor de învățat atâta timp cât vorbitorul înțelege structura și componența alfabetului român.

Spre deosebire de vorbirea din limba engleză, limba noastră nu deține foarte multe cuvinte care se pronunță diferit față de cum sunt scrise.