Mai este Tolstoi citit în zilele noastre?

Oare mai dorim să citim un clasic în aceste zile, cum ar fi, de exemplu, Tolstoi? Într-o lume în care domină romanele de măsură mică, mai există posibilitatea de a lua din bibliotecă un „gigant” al literaturii ruse în care desfășurarea acțiunii se întinde pe multe pagini de lectură?
Se poate spune despre Tolsoi că mai poate fi citit și de tineretul din ziua de azi, tot mai pasionat de SF?
„Sufăr din ce în ce mai mult, aproape fizicește - din cauza inegalității, a bogăției, a prisosului de care ne bucurăm în mijlocul mizeriei și nu sunt în stare să atenuez această inegalitate. Iată unde se ascunde tragismul vieții mele.” - Tolstoi - Din jurnalul său
De la cele mai întunecate căi ale minții și până la cele mai calde luminițe de la capetele tunelelor, scriitorul rus a arătat că este un salahor al rațiunii umane. Ideile căpătate din experiența lui de viață, dar și cercetarea minuțioasă a Bibliei alcătuiesc împreună frumusețea romanelor lui Tolstoi.
„Literele compun cuvintele, cuvintele compun frazele: dar sentimentele cum să le exprimi?” spunea autorul rus. Așadar, la întrebarea „Mai este citit Tolstoi?” răspunsul este cât se poate de simplu - da, atât timp cât vor exista doritori. În cele ce urmează veți vedea de ce Tolstoi este în continuare un scriitor modern.

De la vis la realitate
Operele lui Tolstoi - treapta cea mai înaltă a realismului mondial, nu se poate spune că este doar un rezultat al observației obiective, ci denotă experiențe proprii, prin sumedenia situațiilor reprezentate în opere și trăite personal de scriitor, prin personaje inspirate de familia sa, de pildă, sau altele care îi exprimă măcar parțial ideile, sentimentele, ori un fragment din viața sa personală (Olenin din „Cazacii”, Levin din „Anna Karenina”, Andrei și Pierre, din „Război și pace”).

Fașă pentru rănile sufletești
„Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei” spunea Tolstoi în „Anna Karenina”. Cu acest roman, atenția lui Tolstoi se îndreaptă spre viața de zi cu zi. Sacrificarea copiilor și supunerea condamnării de către înalta societate moscovită a eroinei din roman, fac din roman o carte într-o sferă de realități și probleme ce se restrâng, este un roman al vieții de familie.

Amploarea viziunii epice
În „Război și pace”, prințul Andrei Bolkonski capătă un relief deosebit. Om perspicace și cult, săritor și agil, generos și cu o bogată viața interioară, dar care atent la căderea clasei căreia îi aparține și dezamăgit de mediul în care este forțat să se adapteze, cade în mrejele pesimismului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tolstoi a fost autorul cel mai publicat în fosta U.R.S.S, iar pasaje din „Război și pace” erau afișate pe străzile Moscovei pentru a servi drept pilda de eroism.

Tolstoi și Dostoievski niciodată față-n față
Deși au fost contemporani, Tolstoi și Dostoievski nu s-au cunoscut niciodată, deși ambii spuneau deseori că vrea să-l vadă pe celălalt. Au existat însă două ocazii când o întâlnire dintre ei ar fi putut avea loc. Prima, în 1878 la Petersburg, când filozoful Vladimir Soloviov a ținut un rand de prelegeri. Atât Dostoievski cât și Tolstoi trebuiau să se afle în public. Lev venise la această conferință însoțit de Nikolai Strahov, om care ar fi putut să facă o legătură direcă între cei doi scriitori, pentru că îi era prieten foarte apropiat și lui Fyodor, dar Tolstoi l-a rugat pe Strahov ca în acea zi să nu-i facă cunoștință cu nimeni, astfel că întâlnirea dintre cei doi nu a mai avut loc.


A doua întâlnire ar fi putut avea loc o dată cu celebrarea memoriei lui Puskin, la 8 iunie 1880, unde Dostoievski a ținut un important discurs comemorativ. La acest eveniment Tolstoi, deși invitat, nu a vrut să fie prezent și, totodată, Dostoievski a ezitat în a se duce să-l vadă pe acesta la Iasnaia Poliana. Drept urmare, între Tolstoi și Dostoievski nu a avut loc nici o întâlnire niciodată. La scurtă vreme, la începutul anului 1881, cel din urmă a murit.