Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde - Robert Louis Stevenson

Publicat în 1886, romanul este considerat a fi unul de groază, dar cu un substrat extrem de filosofic. De asemenea, se mai spune ca a fost scris fără oprire și fără a se ține cont de greșeli gramaticale sau lexicale, după ce Stevenson i-ar fi visat acțiunea.

Curiozitatea de a înțelege dualitatea umană, aceea de a fi în totalitate bun și în totalitate rău în același timp, îl face pe personajul principal, Dr. Jekyll (rezultatul unui joc de cuvinte, Jekyll = Je kyll = I kill = eu ucid), pasionat de chimie, să creeze o mixtură de substanțe care îi dă posibilitatea să devină doi indivizi separați.

Astfel, se naște pe de-o parte un doctor bătrân și fermecător, iubit de prietenii lui apropiați, și pe alta un monstru greu de privit, cu numele de Hyde (a se remarca iarăși jocul de cuvinte, Hyde = hide = to hide = a ascunde).

Pe scurt, ca să povestec puțin romanul, Hyde este răul care îi dădea posibilitatea lui Jekyll să stea liniștit în toate condițiile, în timp ce Hyde comitea crime. Transformarea din Hyde în Jekyll și din Jekyll în Hyde se petrecea prin simpla înghițire a poțiunii magice. Noaptea, când însă se culcă Jekyll și se trezește Hyde, primul începe să își dea seamă că este pe cale de a pierde controlul și se decide să pună punct acestei vieți.

Astfel, timp de două luni, profesorul își reia viața de dinaintea experimentului, însă dorința rătăcirii pe străzi din fiecare noapte începe să-i trezească în sine noi pofte de a face rău. Jekyll decide să bea poțiunea din nou și de această dată situaţia scapă de sub control, iar Hyde pune stăpânire pe bietul profesor.

Cum se termină romanul, aflați doar dacă îl veți citi!