Richard Flanagan, scriitorul și regizorul australian, născut
în Tasmania
Miercuri, 30 octombrie, la Librăria Humanitas Cișmigiu,
iubitorii de carte s-au strâns într-un număr destul de mare pentru a participa
la dialogul pe care Marius Chivu l-a avut cu Mr. Flanagan. Autorul este prezent
pe piața literară din România cu cinci cărți traduse la Editura Litera: O cale îngustă spre nordul îndepărtat, Să bați din palme cu o singură mână, Persoana întâi, Moartea unei călăuze pe râu, Dorința, sub traducerea impecabilă
a lui Petru Iamandi care, de asemenea, a fost prezent la întâlnirea cu
scriitorul tasmanian, căruia i-a spus că unele dintre paginile sale i-au dat
mari bătăi de cap, spre amuzamentul publicului. De traducerea simultană s-a
ocupat Nadine Vlădescu.
Astfel, Marius Chivu a pornit maratonul întrebărilor pentru
Richard Flanagan, atingând în prim plan călătoria autorului în România. R. F. a
spus cu zâmbetul pe buze că i-a plăcut mult coliva, dar și mititeii; the smalls J) Provenit
dintr-o familie irlandeză deportată în Tasmania, de la care spune că a moștenit
patima pentru cuvânt, scriitorul a
vorbit despre copilărie, despre mediul în care s-a născut și care l-a inspirat
foarte mult în cărțile sale.
La una dintre întrebările venite din partea lui Marius Chivu
despre ce înseamnă documentarea pentru el și ce rol joacă în economia
romanelor, Richard Flanagan a spus că poveștile au un rol destul de
important. Fiecare carte a sa este scrisă diferit față de celelalte, pentru a
nu dezamăgi cititorii, iar de cele mai multe ori, pentru a ieși adevărate
capodopere, scriitorul a spus că simte nevoia de a fi singur, într-o casă
situată pe o insulă, departe de zgomotul lumii, refugiat atunci când simte că oamenii
vorbesc mai mult decât trebuie. Astfel, a inventa povești înseamnă să ai o
tentativă de a explica lumea.
La întrebarea legată de relația cu editorii, Richard
Flanagan a spus că există un singur contract; acela pe care îl are cu cititorii,
și doar în fața lor poate da explicații. Desigur, scrisul este pentru el un loc
de muncă, nu doar o pasiune, și tot din el își întreține și familia.
Cât despre traducători și traduceri, scriitorul australian a
spus că de fapt traducerea este o rescriere, iar acest proces aduce oamenii mai
aproape de un nou volum transformat. Există, de altfel, traduceri mai bune și
traduceri mai puțin bune, dar în cazul cărților sale traduse în limba română a
primit numai laude și i-a mulțumit lui Petru Iamandi pentru munca de a face un
produs final excelent.
Richard Flanagan nu este pasionat doar de literatură, ci și
de jurnalism. Astfel, nu a omis să precizeze că provine dintr-o familie de
infractori; așa erau priviți străbunicii săi la momentul în care au trăit,
pentru că uneori furau pentru a nu muri de foame, acest lucru conducându-l pe
micul Richard la abordarea unor altfel de perspective în ceea ce privește
infracționalitatea, iar acest lucru se vede și în cărțile sale. Tot el a
completat ca viața este prioritară, și nu literatura.
La finalul întâlnirii a fost unul pe cinste, Richard
Flanagan a răspuns la câteva dintre întrebările publicului și a acordat
autografe.
