Publicat în 1886, romanul este considerat a fi unul de
groază, dar cu un substrat extrem de filosofic. De asemenea, se mai spune ca a
fost scris fără oprire și fără a se ține cont de greșeli gramaticale sau
lexicale, după ce Stevenson i-ar fi visat acțiunea.
Curiozitatea de a înțelege dualitatea umană, aceea de a fi
în totalitate bun și în totalitate rău în același timp, îl face pe personajul
principal, Dr. Jekyll (rezultatul unui joc de cuvinte, Jekyll = Je
kyll = I kill = eu ucid), pasionat de chimie, să creeze o mixtură de
substanțe care îi dă posibilitatea să devină doi indivizi separați.
Astfel, se naște pe de-o parte un doctor bătrân și fermecător,
iubit de prietenii lui apropiați, și pe alta un monstru greu de privit, cu
numele de Hyde (a se remarca iarăși jocul de cuvinte, Hyde = hide = to
hide = a ascunde).
Pe scurt, ca să povestec puțin romanul, Hyde este răul care
îi dădea posibilitatea lui Jekyll să stea liniștit în toate
condițiile, în timp ce Hyde comitea crime. Transformarea din Hyde în
Jekyll și din Jekyll în Hyde se petrecea prin simpla înghițire a poțiunii
magice. Noaptea, când însă se culcă Jekyll și se trezește Hyde, primul începe
să își dea seamă că este pe cale de a pierde controlul și se decide să pună
punct acestei vieți.
Astfel, timp de două luni, profesorul își reia viața de
dinaintea experimentului, însă dorința rătăcirii pe străzi din fiecare noapte
începe să-i trezească în sine noi pofte de a face rău. Jekyll decide să bea poțiunea
din nou și de această dată situaţia scapă de sub control, iar Hyde pune
stăpânire pe bietul profesor.
Cum se termină romanul, aflați doar dacă îl veți citi!