Alfabetul român a devenit, conform unor cercetători
britanici, cel mai interesant alfabet. Alcătuită din litere ce provin din alfabetul
latin, până în jurul anul 1860, limba română era scrisă cu un alfabet ce
conținea litere chirilice, ca mai târziu să se folosească un alfabet de tranziție.
Alfabetul român este alcătuit din 31 de litere, a
căror ordine este următoarea:
litera – a, A (a)
|
litera – i, I (i)
|
litera – r, R (re)
|
litera – ă, Ă (ă)
|
litera – î, Î (î din i)
|
litera -s, S (se)
|
litera – â, Â (î din a)
|
litera – j, J (je)
|
litera – ș, Ș (șe)
|
litera – b, B, (be)
|
litera – k, K (ca)
|
litera – t, T (te)
|
litera – c, C (ce)
|
litera – l, L (le)
|
litera – ț, Ț (țe)
|
litera – d, D (de)
|
litera – m, M (me)
|
litera – u, U (u)
|
litera – e, E (e)
|
litera – n, N (ne)
|
litera – v, V (ve)
|
litera – f, F (fe)
|
litera – o, O (o)
|
litera – w, W (dublu ve)
|
litera – g, G (ghe)
|
litera – p, P (pe)
|
litera – x, X (ics)
|
litera – h, H (he)
|
litera – q, Q (kü sau chǐu)
|
litera – y, Y (i grec)
|
litera – z, Z (ze)
|
Literele mari (majusculele) din alfabetul român
corespunzătoare lui ă, â, î, ș, ț se scriu și ele cu semnele
caracteristice Ă, Â, Î, Ș, Ț.
În abrevieri și simboluri, unele litere au variante de citire consacrate în
uz, de obicei după model străin: f (ef), g (ge), h (haș), l (el), m
(em), n (en), r (er), s (es), z (zet).
Scrierea în limba română mai folosește, în redarea unor nume propii străine
și a unor cuvinte noi neadaptate, litere cu diverse diacritice: ä, ć, ö,
ř ș.a.
Pronunțarea și scrierea literelor din alfabetul român
În general, scrierea noastră notează fiecare sunet printr-o literă sau mai
rar un grup de litere. Uneori însă același sunet este redat prin litere
diferite, aceeași literă redă sunete diferite, un grup de litere poate reda un
singur sunet sau o singură literă poate reda un grup de sunete, de exemplu:
– literele â și î din alfabetul român redau
acceași vocală, [î]blând, rând, coborî, înger, neînțeles
etc, însă poziționarea literei determină scrierea în cuvântul respectiv a lui
â sau î;
– litera k și grupul de litere ch din alfabetul
român când sunt urmate de e sau i, redau
aceeași consoană, [ǩ]: chel, chimie, kenyan, kilometru etc.;
– litera x și grupul de litere cs din alfabetul
român redau același grup de sunete, [cs]: expediție, ticsit
etc.;
– literele c și g din alfabetul român
când sunt urmate de e sau i, redau consoanele
africate [č] și [ğ]: cer, cine, ger, gintă etc., iar când sunt urmate
de a, ă, â, o, u sau de o consoană, precum și la sfârșit de
cuvânt, redau consoanele [k] și [g]: cap, clasă, cuc, gând, greu, mag
etc.;
– grupurile de litere din alfabetul român – ch
și gh (urmate de e, i) redau câte un singur sunet [ǩ]
și [ģ]: chem, chimir, ghem, ghindă etc.;
– litera x din alfabet redă un grup de sunete, fie [cs]: exclus,
explozie etc., fie [gz]: examen, exemplu etc. În acest caz
scrierea cuvântului fiind aceeași, însă pronunția fiind diferită;
Scrierea în limba română este în mare parte o scriere fonetică – asociind
câte un fonem fiecărei literă din alfabetul român în mare parte. Spre deosebire
de alte limbi, limba română este relativ ușor de învățat atâta timp cât
vorbitorul înțelege structura și componența alfabetului român.
Spre deosebire de vorbirea din limba engleză, limba noastră nu deține foarte
multe cuvinte care se pronunță diferit față de cum sunt scrise.
