Ce poeți de talie mondială au căzut pradă închisorilor

De-a lungul vremii, mulți poeți de talie mondială au căzut pradă închisorilor, fiind aruncați în temnițe pentru fapte ce azi ar primi fie o amendă, fie un arest la domiciliu. Tot azi, îi voi prezenta atât pe ei, cât și faptele care i-au trimis dincolo de gratiile grele, dar și ce drum au urmat după ieșirea din tenebrele închisorilor.

Lope de Vega (1562 - 1635)
A fost un copil foarte precoce; citea în latină și castiliană pe când avea doar cinci ani, iar dragostea pentru scris a căpătat-o rapid. Așa a ajuns să studieze gramatica într-o organizație clericală și apoi matematica în cadrul Academiei Regale, muncind ca secretar al marchizului de Las Navas. Cu toate acestea, însă, continuă să fie atras de deja multele sale aventuri amoroase. Elena Osorio a fost prima sa mare dragoste, „Filis” din poeziile sale, despărțită pe atunci de soțul ei - actorul Cristóbal Calderón. Lope îi plătea favorurile prin comediile pe care le trimitea companiei de teatru a tatălui iubitei lui. În 1587 Elena a acceptat să se căsătorească din conveniență cu nobilul Francisco Perrenot Granvela, nepotul unui cardinal important, spre dezamăgirea poetului. Denunțarea acestei situații într-una dintre comediile sale, și într-o serie de sonete, l-a adus pe Lope de Vega în fața tribunalului, care l-a condamnat la închisoare. A făcut apel și a doua sentință a fost ceva mai ușoară; a primit interdicție la Curte timp de opt ani, alegându-se cu o exilare din Castilia timp de doi și cu o amenințare de a fi condamnat la moarte dacă nu respectă sentința.
După ce și-a ispășit pedeapsa, Lope de Vega s-a mutat în Toledo, în 1590, ca servitor al lui don Francisco de Ribera Barroso, mai târziu marchiz de Malpica, iar după aceea ducelui de Alba. A devenit „gentilom de cameră” la curtea ducală din Tormes, unde a trăit între 1592 și 1595

Manuel Maria Barbosa du Bocage (1765 - 1805)
Copilul rebel al poeziei portugheze, a avut mult de suferit din cauza comportamentului său inadecvat. În 1786, Bocage obține titlul de locotenent în marină prin grație regală chiar dacă nu avea acest drept. Cinci ani mai târziu își publică primul volum de versuri Rimas (Rime) care nu a fost primit favorabil de toți membrii Academiei. După ce se bucură de un crescând renume, fapt care i-a trezit interesul marchizei de Alorna, aflată în acea vreme la Lisabona și care, ulterior, urma să devină protectoarea sa; un eveniment nefericit avea să marcheze viața poetului în anul 1797 când, datorită ireverenței sale față de regimul monarhic și față de religia catolică, este condamnat la închisoare. Viața plină de suferințe pe care o trăiește în arest, la penitenciarul din Limoeiro îl va afecata mult, ceea ce va impregna un ton foarte amar versurilor scrise în această perioadă.
Un an mai târziu este transferat la ospiciul das Necessidades, aflat în grija părinților Oratorieni ai Sfântului Filip Neri de unde iese vindecat de „plăcerea” de a trăi ca un boem și pare interesat să își câștige viața dintr-un serviciu mai demn. Așadar, începe să încaseze sume de bani din traduceri, din care se va intreține atât el cât și sora sa. În același an publică cel de-al doilea volum de poezii Rime, care-i confirmă deosebitele sale calități de poet liric.

Paul Verlaine (1844 - 1896)
Unul dintre cei mai mari reprezentanți ai poeziei franceze și internaționale primise în septembrie 1871, prima sa scrisoare de la un al mare poet ale acelor timpuri - Arthur Rimbaud, reprezentantul simbolismului. În decursul unui an a reușit contraperformanța de a pierde interesul pentru Mathilde, soția sa, pe care a și abandonat-o, împreună cu fiul lor. Acesta și-a îndreptat privirile spre Rimbaud, cel care urma să-i devină și iubit. A urmat o poveste de dragoste furtunoasă între cei doi poeți, una care i-a propulsat în Londra. În iulie 1873, dintr-o furie iscată din cauza unei beții, Verlaine a tras două gloanțe în Rimbaud, provocându-i răni la încheietura mâinii stângi. Efectul acestui incident a fost simplu; Verlaine a fost arestat și închis la Mons (Belgia). Aici și-a schimbat religia, convertindu-se la romano-catolicism, fapt care i-a influențat opera, dar și care i-a provocat o critică dură din partea fostului său iubit - Rimbaud. După eliberarea din închisoare, Verlaine s-a întors în Anglia, unde a lucrat o perioadă ca învățător.

Oscar Wilde (1854 - 1900)
Stilistul remarcabil al poeziei irlandeze, știa să picteze prin cuvinte, zugrăvind în fața ochilor fanteziei cititorului tablouri de o frumusețe uimitoare. Privită în ansamblu, creația lui a oglindit declinul umanismului și cultul artei în ceea ce are ea mai elevat. Cu toate astea, și el, ca și alții, a avut o viață destul de tumultoasă.
Anul 1891 este anul când începe declinul lui Oscar. Acesta îl întâlnește pe lordul Alfred Douglas, de care se îndrăgostește, fiind de nedespărțit. Pentru acest lucru, Wilde este acuzat de homosexualitate (pe atunci ilegală în Anglia), fiind condamnat la închisoare. Viața sa ia o întorsătură cumplită, acesta trăind numai în scandal și, odată cu afișarea publică a relației sale homosexuale, îi atrage patru ani mai târziu o condamnare penală de doi ani închisoare pentru ultragiu la moralitatea publică. Eliberat în 1897, se stabilește în Franța, unde-și sfârșește viața în uitare și singurătate. Moare la Paris, pe 30 noiembrie 1900, după o meningită ce se instalase pe fondul unei infecții puternice la o ureche.

Radu Gyr (1905 - 1975)
Poetul care a simțit cel mai mult pe propria piele rigorile unui regim. Odată cu ajungerea comunismului în România, în 1945, totul s-a schimbat în țara noastră, chiar și poezia având de suferit. Radu Gyr și-a primit sentința - condamnarea la moarte pentru poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!, considerată drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.Totuși, pedeapsa i-a fost comutată, ulterior, la muncă silnică. A rămas în închisoare până în 1957, pentru ca un an mai târziu, în 1958, să fie din nou închis și să rămână întemnițat până în 1964.
În închisoarea din Aiud, Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare.
După eliberarea din închisoare, a fost amenințat permanent de Securitate. A colaborat la Glasul Patriei (mai târziu Tribuna României). În acest ziar, destinat românilor din diaspora, Gyr a publicat reportaje, articole politice și poezii, semnate Radu Gyr sau cu pseudonimele, Ioachim Pușcașul și Radu Miroslav.