Hoţul de cărți - Markus Zusak

Sunt convins că deja te-ai uitat la film. Dacă nu, pun pariu că o să te fac curios și ori îl vei viziona, ori vei citi cartea.
Să ne oprim, totuși la carte. “Hoţul de cărți” de Markus Zusak este imposibil să nu cucerească cea mai necredincioasă inimă. Acest roman îți va tăia răsuflarea ca un satâr ruginit, îți va seca buzele, dar la final vei tresări ca un nou-născut, atunci când îl strâng două mâini, astfel încât să plângă. Cu mâna pe inimă, garantez că am citit câte 50 de pagini pe zi deși timpul nu îmi era cel mai bun prieten. 
“Hoțul de cărţi” este genul de roman care te conduce spre culmile curiozității și te aruncă în valea cunoașterii cu cât dai pagină cu pagină.
Pe scurt despre ce este vorba. O fetiță pe nume Liesel Meminger, care este de altfel și personajul principal, trece prin multe încercări la o vârstă la care alte fetițe schimbă jucăriile. Ce trăiește ea, și mai ales ce greutăți întâmpină într-o Germanie nazistă te vor ține cu sufletul la gură.
Te vei chinui odată cu ea. Vei învăța odată cu ea. Vei dobândi și tu dorinţa de a citi din ce în ce mai mult odată cu ea. Nu o vei critica fiindcă fură cărți, ba chiar vei zâmbi atunci când vei vedea că mai sunt copii care fac și alt gen de năzbâtii. Vei vrea să-i fii aproape, să îi arunci o vorbă bună, să o cuprinzi în brațe, șoptindu-i la ureche că totul va fi bine.
Este mai ușor să vezi filmul, dar nu se compară cu cartea, mai ales că unele secvențe nu sunt la fel, altele sunt, pur și simplu, scoase, și lista poate continua. Știi vorba aia: “Nasturii slăbiți la o haină, o fac să cadă mai ușor.” 

Nu judeca romanul după film! Dacă dorești să îl citești, îl poți cumpăra de AICI