Sunt convins că deja te-ai uitat la film. Dacă nu, pun pariu că o să te fac
curios și ori îl vei viziona, ori vei citi cartea.
Să ne oprim, totuși la carte. “Hoţul de cărți” de Markus Zusak este
imposibil să nu cucerească cea mai necredincioasă inimă. Acest roman îți va tăia
răsuflarea ca un satâr ruginit, îți va seca buzele, dar la final vei tresări ca
un nou-născut, atunci când îl strâng două mâini, astfel încât să plângă. Cu
mâna pe inimă, garantez că am citit câte 50 de pagini pe zi deși timpul nu îmi
era cel mai bun prieten.
“Hoțul de cărţi” este genul de roman care te conduce
spre culmile curiozității și te aruncă în valea cunoașterii cu cât dai pagină
cu pagină.
Pe scurt despre ce este vorba. O fetiță pe nume Liesel Meminger, care este
de altfel și personajul principal, trece prin multe încercări la o vârstă la
care alte fetițe schimbă jucăriile. Ce trăiește ea, și mai ales ce greutăți
întâmpină într-o Germanie nazistă te vor ține cu sufletul la gură.
Te vei chinui odată cu ea. Vei învăța odată cu ea. Vei dobândi și tu dorinţa
de a citi din ce în ce mai mult odată cu ea. Nu o vei critica fiindcă fură
cărți, ba chiar vei zâmbi atunci când vei vedea că mai sunt copii care fac și
alt gen de năzbâtii. Vei vrea să-i fii aproape, să îi arunci o vorbă bună, să o
cuprinzi în brațe, șoptindu-i la ureche că totul va fi bine.
Este mai ușor să vezi filmul, dar nu se compară cu cartea, mai ales că unele
secvențe nu sunt la fel, altele sunt, pur și simplu, scoase, și lista poate
continua. Știi vorba aia: “Nasturii slăbiți la o haină, o fac să cadă mai ușor.”
Nu judeca romanul după film! Dacă dorești să îl citești, îl poți cumpăra de AICI
