Poeziile, fie ele ศi grele, dar nu ca dificultate a
receptฤrii, ci grele din punct de vedere al ideilor ศi al semnificaศiilor, au
atรขt echilibru, cรขt ศi calitate รฎntr-un carusel al vieศii ca trฤire ศi conศtiinศฤ,
ca luciditate ศi ordine รฎntr-o lume coerentฤ ศi transparentฤ.
Existฤ oameni care s-au รฎntrebat cine cรขศtigฤ รฎn poezie:
echilibrul sau calitatea?
Aศadar, echilibrul constฤ รฎn exprimarea inexprimabilului ศi
menศinerea รฎntre lumi, pe cรขnd calitatea, cu rฤdฤcini din Grecia anticฤ ศi cu
perioade de excelentฤ รฎnflorire รฎn romantism ศi simbolism, dฤ frumuseศe ศi
culoare poeziei, acea muzicalitate ce mรขngรขie organul lui Corti.
Primul este covรขrศitor, majoritatea poeziilor fiind un drum al esenศelor greu de atins ศi de rostit, dar calitatea, cu complicaศiile, confuziile, opacitฤศile ei fac sฤ fie evitate cliศeele ortografie, grele pentru unii oameni. รntre echilibru ศi calitate existฤ o punte tacitฤ, aproape indescriptibilฤ, o armonie fireascฤ.
Primul este covรขrศitor, majoritatea poeziilor fiind un drum al esenศelor greu de atins ศi de rostit, dar calitatea, cu complicaศiile, confuziile, opacitฤศile ei fac sฤ fie evitate cliศeele ortografie, grele pentru unii oameni. รntre echilibru ศi calitate existฤ o punte tacitฤ, aproape indescriptibilฤ, o armonie fireascฤ.
De o carte de poezie nimeni nu se poate apropia decรขt cu
tandreศe, ca atunci cรขnd simศim nevoia sฤ mรขncฤm o prฤjiturฤ sau sฤ bem o
limonadฤ.
Dacฤ ar fi sฤ ne luฤm dupฤ caracteristici, am vedea cฤ
echilibrul dominฤ la acest capitol; ศi anume:
1. Libertatea pe care autorul ศi-o poate lua รฎn raport cu
normele limbii literare;
2. Contrastul dintre sensul denotativ ศi sensul conotativ al
cuvintelor
3. Caracterul individualizat al stilului (fiecare autor
avรขnd stil propriu, are o oarecare uศurinศฤ รฎn a echilibra poezia)
4. Unicitatea ศi inovarea expresiei
5. Bogฤศia lexicalฤ (din punct de vedere statistic)
6. Sensurile multiple ale aceluiaศi cuvรขnt
7. รnglobarea elementelor din toate stilurile funcศionale,
dar ศi din afara limbii literare (arhaisme, regionalisme, elemente de argou,
elemente de jargon)
8. Mesajul are funcศie poeticฤ, centratฤ asupra lui รฎnsuศi,
asigurรขndu-i acestuia o structurฤ care รฎl face perceptibil la nivelul formei ศi
adesea uศor de fixat รฎn memorie. Prin funcศia poeticฤ, un mesaj nu mai e un
simplu instrument, un vehicul pentru informaศie, ci un text interesant รฎn sine:
plฤcut, frumos, obsedant, amuzant. Pregnanศa mesajului este produsฤ de
simetrii, repetiศii, rime, ritm, sensuri figurate.
9. Folosirea termenilor cu sens figurat ca ศi a celora care,
prin anumite calitฤศi, trezesc รฎn conศtiinศa cititorilor imagini plastice, emoศii,
sentimente;
Calitatea, รฎn schimb, riposteazฤ cu:
1. Exprimarea clarฤ a gรขndurilor ศi a sentimentelor
2. Utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru
exprimarea gรขndurilor ศi sentimentelor
3. Respectarea normelor limbii รฎn organizarea comunicฤrii
4. Utilizarea riguroasฤ a termenilor รฎn organizarea enunศurilor
5. Utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba
literarฤ
Cu alte cuvinte, numim „poezie” acel text care ne impresioneazฤ, care ne oferฤ un sentiment
de acalmie, de plฤcere, o impresie de lucru propriu ศi inestimabil. Emoศia produsฤ,
fฤrฤ doar ศi poate, este efectul unei imagini poetice pe care poezia o produce datoritฤ
cuvintelor de calitate, numite „metafore”.