Roman-acuarelă în care tușele ajung să compună o poveste din
frânturi de amintire confruntate cu realitatea prezentă, este construit în jurul
unei teme recurente la acest scriitor francez, căutarea identității. Un carnet
negru pe care naratorul, pe nume Jean, l-a umplut în anii ’60, anii tinereții
sale, cu nume, adrese și fapte mărunte, acesta este obiectul enigmatic de la
care, după mai bine de patruzeci de ani, același personaj încearcă să depene
firele unui trecut neliniștitor, căci false nume ale celor pe care i-a
cunoscut, false identități îl fac să se întoarcă, să caute iar și iar adevărul
propriei vieți. Proustian, romanul este o căutare a unui timp pierdut, a unor
prietenii rătăcite, în care vremurile de odinioară îmbracă în nostalgie străzi
pariziene, personaje, cafenele, o lume cu ale sale taine și străluciri voalate.
“Încerc o senzație stranie gândindu-mă la toate becurile pe care am uitat să le stingem, în locuri unde nu ne-am întors vreodată… Nu era din vina noastră. De fiecare dată, trebuia să plecăm singuri și în vârful picioarelor.”
Anii '60 sunt un reper constant în cărțile lui Patrick Modiano: pornind de la o împrejurare neclară petrecută în trecut, adusă într-un prezent atipic al unui narator care trăiește doar din frânturi ale memoriei și de pe urma unui trecut nelămurit.
Fiecare nou roman a lui Modiano este un alt
puzzle din existența cuiva. De data asta, a unui bărbat îndrăgostit pe timpuri
de o femeie despre care nu ajunge să știe mare lucru, doar faptul că fusese
implicată într-o „afacere murdară”.
