Carmen Ion este profesoară de Limba Română la Liceul
Pedagogic din Focșani și totodată autoarea unei idei care a declanșat un
adevărat fenomen, devenind liderul unei generații de copii care au descoperit
plăcerea cititului.
Ca să convingă elevii să citască, le-a propus să facă
booktrailere, folosind astfel tehnologia de care sunt legați toată ziua. Așa
s-a născut festivalul Boovie, unde anul acesta s-au înscris peste 1.000 de
elevi din toată țara, iar câștigătorii și-au văzut proiectate creațiile la
TIFF.
Într-un parc de lângă Liceul Pedagogic din Focșani e agitație
mare. Un grup de tineri se joacă. Au o cameră în mână și se cred actori și
regizori. De fapt, chiar sunt.
Carmen Ion este autoarea unei idei care a animat mii de
copii din toată România. O idee născută din reacția copiilor la întrebarea: îți
place să citești?
Carmen Ion: Mai citeau, dar oftau: „Trebuie? Cât e de mare cartea?. Hai să
facem ceva contructiv cu telefoanele. Vă propun așa: hai să citiți niște cărți,
le alegem împreună și facem trailere după cărțile respective. Nu știau nici ei,
nici eu.”
Așa s-a născut în urmă cu cinci ani Boovie, un joc în care
copiilor li se dădea o carte pe care ar fi trebuit să o promoveze altor copii
printr-un trailer.
Carmen Ion: Citiți careta, vă imaginați cum ar arăta
filmul și apoi faceți un trailer, care nu e decât în capul vostru. Au început să
clipocească, au fost interesați, i-am văzut privindu-mă cu interes, ajusesem în
interesul lor. I-a angajat și împărțirea în echipă, ideea de a merge singuri în
zone.
Iată-i așadar în parcul de lângă liceul pedagogic din Focșani
unde învață și unde Carmen Ion este profesoară de 23 de ani.
Ideea a prins atât de bine încât în anul următor a organizat
un mic festival, la care a invitat să se înscrie și copii liceelor din județ.
Înainte de competiție s-au adunat într-o sală a liceului ca să pună la punct
ultimele detalii organizatorice. O tânără profesoara de la un liceu tehnologic
spune, mândră, că elevii de la profesională și-au dorit să intre în concurs.
Profesoară: Cei de la profesională, pe care i-ați
văzut, n-au citit nimic până acum și pe asta au citit-o în totalitate. Nu toți.
Ei sunt de la profesională, nu dau BAC, nu dau nimic și cu toate astea s-au
implicat și au vrut.
Mai erau doar câteva săptămâni până la concursul la care au
fost înscrise peste 100 de trailere.
Reporter: Ce carte?
Elevă: Băiatul Echo
Reporter: Ați scris scenariul?
Elevă: Da!
Elevă: Eu mă ocup de costume și ea de indicații.
Reporter: Ce roluri?
Elevă: Toți stau în bănci și țin un pahar cu apă în
mână.
Elev: Ne-am plănuit 11 scene și mai avem cinci scene de
filmat. Trebuie să predăm filmul până pe 12 mai.
Tot zumzetul sălii e de fapt muzica de fundal a unui proiect
care s-a născut dintr-o nevoie. Aceea de a se apropia de copii. De a înțelege
ce vor ei de la școală. Cum le-ar plăcea să învețe. Iar ca să aibă răspunsuri,
Carmen a făcut un curs de coaching pe banii ei.
Carmen Ion: Am simțit nevoia să-l fac. Sună ca și cum
m-aș lăuda. Sunt foarte multe probleme ale elevilor, au foarte multe probleme.
Au fost sancționați tot timpul și atunci și-au reprimat tendința de a se manifa
și au răspuns conform așteptărilor. Un soi de dresaj parental și social, care
sunt convinsă că pe mulți părinți și profesori îi face fericiți. Dar apoi, când
elevii termină liceul și intră la facultate, mulți dintre ei clachează, nu fac
față.
A înțeles că trebuie să introducă tehnologia în procesul de
învățământ. Așa a tras cartea câștigătoare. Telefoanele care îi acaparează zi
de zi au devenit instrumente pentru studiu. Boovie a căpătat o asemenea
amploare încât anul acesta a devenit festival național, la care s-au înscris
1.100 de elevi, veniți din 76 de școli din toată țara și Republica Moldova
La ora ei, elevii stau pe jos, înconjurați de păpuși de pluș
care înfățișează personajele romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, a lui Camil
Petrescu.
Carmen Ion: Ați văzut: - „Ai încredere în tine?” -„Nu!”. Lipsa curajului de a spune ce cred.
Am o clasă la care chiar vă invit să intrați, pentru că foarte greu vorbesc și
sunt extrem de inteligenți. În text se exprimă, am vorbit cu câțiva dintre ei.
Elevilor de a 12-a le-a cerut să ilustreze cu fotografii
scene din cartea „Sunt o babă
comunistă”, a lui Dan Lungu. Cu această clasă a început proiectul boovie. Ei au
dat lumii primul booktrailer.
Elev: Eu și Marian, noi venim de la țară. Noi n-am avut
niciodată abordarea asta în clasa a IX-a. A fost prima dată când profesorii
ne-au cerut inițiativă, nu să învățăm mecanic ceva.
Elev: Abordarea doamnei diriginte m-a îndrumat să-mi
aleg o viitoare meserie.
Stilul dinamic de predare s-a răspândit și la alți colegi
care azi sunt într-un permanent dialog cu copiii.
Diana Burlacu, colega lui Carmen: Mă obligă să fiu și
eu altfel, să mă apropii și eu un pic de ea.
Unii dintre profesori au devenit voluntari la festivalul
Boovie.
Marina Vasilov, profesoară: Cred că n-am văzut
niciodată atât implicare și dorință ca lucrurile să fie bine. Încă de la
începutul anului școalar au venit la mine să mă întrebe când mai facem Boovie,
pentru ei e un mod prin care își pot aduce contribuția.
Dincolo de orice, Carmen este mentor pentru copiii din
clasele la care predă. E omul la care vin să se plângă, să râdă, să ceară
sfaturi. Nu se tem să greșească, iar ea are răbdare să-i asculte până la sfârșit.
Elev: Eu o consider mai mult ca o colegă, decât ca pe o
profesoară.
Elevă: E de acord cu noi, sau ne învață să ne fie mai
bine. Comunicăm mult mai bine la ora ei.
Carmen Ion: E viață aici, procesul de educație cred că
trebuie legat de viață până la urmă. E o curgere continuă. Cum poți să-ți iei
catalogul și cum faci cu creierul, pentru că e o neîmplinire acolo, e vorba de
niște copii pentru care trebuie să faci ceva. Trebuie să le dai un pic din
sufletul tău, să vadă că-ți pasă, dar ca să vadă trebuie să-ți și pese.
Carmen este ca un vulcan. E într-o permanentă mișcare, iar
asta îi dă și un singur regret, care e legat de fiica ei, Maria.
Carmen Ion: Cred că i-am dat mai puțin timp decât aș fi
putut, decât ar fi trebuit să facă o mamă.
Dar fiica îi șterge orice urmă de îngrijorare. A terminat
filologia, ca mama ei și lucrează la o agenție de publicitate în București.
Maria Ion, fiica lui Carmen: E considerată un om cool.
Nu e considerată profesor, e considerată ca un om și atât. Ca un prieten. Sunt
cea mai mândră.
Reporter: Pe cine ați dorit să faceți mândru?
Carmen Ion: Pe mama mea, cred că mama mi-a dat tot ce-ți poate da un om:
credința în tine.
Mamei îi datorează totul pentru că deși în copilăria îi
atrăgea atenția că-și strica ochii pentru că citese prea mult, când a crescut
cu mama s-a dus la facultate să se înscrie la filologie. Mama e omul la care se
întoarce de câte ori are întrebări.
Iar mama o așteaptă la geam în fiecare zi. E mândră că fiica
ei e autoarea unui fenomen național.
Maria Ion, mama lui Carmen: Faptul că a depășit limita
pe România la fapte, la învățat, la vorbit, este ceva care nu-ți vine să crezi.
Regizorul trailerului „Vara în care mama a avut ochi verzi”, marele câștigător de anul
acesta, a plecat la studii în străinătate. Joaca din liceu va deveni meserie.
