În urmă cu două luni, pe când mă aflam într-o excursie la Orșova, mi-a venit ideea de a compune o poezie din numele orașelor din țara noastră. Atunci am scris prima strofă, recunosc, inspirat de Dunăre, iar primul oraș pus pe hârtie nu a fost nici Orșova, nici cel în care locuiesc, Ploiești, ci Galați. Astfel, am zis să îl despart și am lipit alte trei orașe, formând cele cinci versuri.
Odată cu venirea sărbătorilor, când momentele de liniște ne învăluie pe toți, s-a terminat și cu toată munca depusă de mine în acest an, pe mai multe fronturi. Așa m-am decis că este timpul să continui poezia; și am reușit.
Documentarea a fost cheia acestei poezii. Jocul de cuvinte cuprinde, cum am spus și în titlu, numele orașelor, însă despărțite ajută la continuarea versurilor cu ușurință; fie că se citesc întregi sau doar ce se află între paranteze.
Vă doresc numai relaxare și aștept reacțiile voastre pe pagina de Facebook!
Ploi(ești) peste un cititor înrăit?
(Ia)și citește în continuare.
Păstreză Media(ș) de cultură.
O, (Gala)ți ce nu dăunează
mulțimii niciodată.
Doar Bucur(ești) ca și ceilalți,
mare (Za)lău dintr-un lanț drag,
ce niciun (Voluntar)i nu strică
precum lava unui (Vulcan)
aprins (Care)i mai bătrân decât
(Târgu) de pe Jiu.
Din (Top)lița ca și din (Brad)
poți uneori să cazi, însă din
(Coma)rnic aista poți ieși ca
din (Vid)ele de bună voie
și-apoi (Bei)uș la rând.
(Flămânzi) sunt toți și n-au deloc
căci (Valea lui Mihai) e seacă,
iar (Baba)dag de alaltăieri e-n chin
și nu mai are cine s-aducă turte în
(Livada) cea frumoasă.
(Însurăței) vor fi destui și vor urca
pe-un cal (Bălan) sau (Murg)eni de
pe care să strige (Alex)andria și
Alba (Iulia) se iubesc necondiționat.
E Bi(caz) fericit în viață, clipa aceea
când (Băile) Tușnad sunt cuprinse
de bunici și nepoți gata să fugă spre
(Câmpia) Turzii, aproape goi, pentru
a vedea în depărtare (Corabia) fără
speranță, părăsită de ai ei oameni.
Iar în (Curtea) de Argeș, în care s-a
auzit că (Foc)șani a izbucnit mereu,
(Miercurea) Ciuc plânge de fiecare
dată frăția dintre două popoare.
(Mor)eni și (Ovidiu), și (Negru Vodă),
urlă de ciudă, căci în (Piatra) Neamț
nu mai există aură de (Roman), ci doar
de rus.
Un singur (Plop)eni mai e în viață, iar
acesta arată spre (Podu) Iloaiei, care
primește (Potcoava) murgului ce alerga
odată de parcă (Rupea) carul în două.
(Sfântu Gheorghe) stă și se-ntreabă:
Oare în (Târg)oviște mai e acea
aură a lui (Titu), cizmarul celebru
care și din (Ulm)eni făcea istorie?
Stă, oftează a dor și murmură
neîntrerupt: tot (Victoria) rămâne
cea mai frumoasă!
